Pe scurt

A început gimnastica la vârsta de 4 ani în oraşul său natal, Bârlad. După câştigarea a numeroase medalii pe plan naţional, în anul 1996, gimnasta a fost selecţionată de către Federaţia română de gimnastică, pentru a face parte din lotul naţional de junioare, care se antrena la Oneşti. Deşi era încă junioară, după aproximativ un an s-a alăturat echipei olimpice de senioare la Centrul Olimpic de la Deva.

Campionatele europene de junioare din anul 1998 de la Sankt Petersburg, i-au adus gimnastei două medalii de argint si o medalie de bronz.
 În anul 1999 Andreea a făcut parte din echipa de gimnastică a României, la Campionatele Mondiale de la TianJin, China. La prima mare competiţie la senioare, Andreea a cucerit medalia de aur în finala de la sol, aur în finala pe echipe, şi o medalie de argint la bârnă.

Toate aceste rezultate și experiența acumulată au făcut ca Andreea Răducan sa fie una dintre gimnastele de bază din echipa României la Jocurile Olimpice de la Sydney. Andreea a câştigat medalia de aur pe echipe şi s-a calificat în finalele individuale de sol, sărituri, dar şi în finala de individual compus (împreună cu Simona Amânar şi Maria Olaru).


O situație fără precedent la o competiţie olimpică s-a petrecut în finala la individual compus, când organizatorii au greşit înălţimea calului de la sărituri. Deşi Andreea a sărit înainte ca greşeala să fie corectată, a refuzat să refacă săritura, şi a continuat cu performanţe excelente la bârnă şi sol. La sfârşitul competiţiei individuale, primele trei locuri erau ocupate, în ordine, de Andreea, Simona Amânar şi Maria Olaru.

După terminarea concursului, Comitetul Olimpic Internaţional a anunţat că Andreea Răducan a fost testată pozitiv cu pseudoefedrină, care era la vremea respectivă o substanţă interzisă. În ciuda apelurilor înaintate de Comitetul Olimpic Român şi Federaţia Română de Gimnastică, decizia de a o descalifica pe gimnasta româncă a rămas finală. În aceste condiţii, medalia de aur a fost acordată Simonei Amânar, Maria Olaru a primit medalia de argint, iar Liu Xuan (China) a primit medalia de bronz. Andreea Răducan a păstrat medaliile de la concursul pe echipe şi de la sărituri (aur şi argint).

Atât Andreea Răducan, cât şi oficialii echipei române de gimnastică au susţinut tot timpul nevinovăţia gimnastei. Doctorul echipei a fost găsit vinovat de neglijenţă, pentru că i-a administrat sportivei un medicament pentru răceală şi gripă, care conţine o substanţă interzisă; drept urmare a fost suspendat până la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008. Gimnastele românce au declarat deschis că medalia de aur la individual compus aparţine de drept Andreei. După anunţarea deciziei de descalificare, atât Simona Amânar, cât şi Maria Olaru au spus că intenţionează să refuze medaliile noi în semn de protest; hotărârea finală a fost însă să accepte noul clasament, cu scopul de a îmbunătăţi clasificarea întregii delegaţii române. Simona Amânar a spus despre medalia de aur: „Nu am câştigat-o eu. A fost câştigată de Andreea, şi îi aparţine Andreei".

"A câştigat simpatia necondiţionată a milioane de oameni din întreaga lume"

Decizia de descalificare a Andreei Răducan a fost atacată la Curtea de Arbitraj pentru Sport în toamna anului 2000. Deşi a admis faptul că performanţele gimnastei românce nu au fost influenţate de medicamentul luat, comisia de arbitraj a refuzat să anuleze hotărârea Comitetului Olimpic Internaţional. Andreea a pierdut acest titlu olimpic în finala de individual compus, însă a câştigat simpatia necondiţionată a milioane de oameni din întreaga lume, în urma acelei decizii nedrepte, de la Sydney. A găsit puterea de a se întoarce în sala de antrenament, reluând pregătirea cu lotul naţional la Centrul Olimpic de la Deva.

Anul 2001 a însemnat pentru Andreea Răducan, marea revanşă. Campionatele mondiale de la Gent, din toamna acelui an, i-au adus sportivei trei medalii de aur în finalele de la bârnă, sol şi finala pe echipe. Dar şi două medalii de bronz în finalele de individual compus şi sărituri. Şi-a încheiat cariera de gimnastă în anul 2002, după campionatele mondiale de la Debrecen, Ungaria. A participat împreună cu echipa televiziunii române la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, în calitate de reporter şi commentator pentru concursurile de gimnastică. A derulat numeroase proiecte de televiziune, cu scopul de a promova sportul, în emisiuni ca: “Arena”, “Cum se face un campion?”, “Învingători pentru România”, etc.

"În anul 2010 şi-a lansat cartea autobiografică Reversul medaliei”

În prezent derulează un program de promovare a gimnasticii, care include participarea gimnastelor din lotul naţional. Din anul 2006, lucrează la Fundaţia Olimpică Română, unde promovează importanţa mişcării şi a sportului, şi se implică în susţinerea proiectelor caritabile pentru foşti campioni care astăzi se confruntă cu situaţii delicate. Exprienţa pe care a acumulat-o în ambele domenii sport şi jurnalism, îi foloseşte din plin la pregătirea tezei de doctorat, la care lucrează în prezent, la Univestitatea de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti. În anul 2010 şi-a lansat cartea autobiografică “Reversul medaliei”.